2886/05

Traducere neoficială a variantei engleze a hotărârii, efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”         SECŢIUNEA A PATRA         CAUZA AVRAM c. MOLDOVEI   (Cererea nr. 2886/05)           HOTĂRÂRE     STRASBOURG   9 decembrie 2008       DEFINITIVĂ   05/06/2009     Această hotărâre poate fi subiect al revizuirii editoriale. În cauza Avram c. Moldovei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:  Nicolas Bratza, Preşedinte,  Lech Garlicki,  Giovanni Bonello,  Ljiljana Mijović,  Ján Šikuta,  Mihai Poalelungi,  Nebojša Vučinić, judecători, şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii, Deliberând la 18 noiembrie 2008 în şedinţă închisă, Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDURA  1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 2886/05) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către un cetăţean al Republicii Moldova, dna Natalia Avram („reclamantul”), la 14 decembrie 2004. 2. Reclamantul a fost reprezentat de către dl N. Malanciuc, avocat din Sîngerei. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu. 3.  Reclamantul a pretins, în special, că conformarea întârziată a autorităţilor cu o hotărâre judecătorească definitivă din 9 iunie 2004 pronunţată în favoarea sa a încălcat drepturile sale garantate de articolul 6 al Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. 4.  Cererea a fost repartizată Secţiunii a Patra a Curţii. La 30 noiembrie 2006, Preşedintele acestei Secţiuni a decis să comunice Guvernului cererea. În conformitate cu prevederile articolului 29 § 3 al Convenţiei, s-a decis ca fondul cererii să fie examinat concomitent cu admisibilitatea acesteia.   ÎN FAPT I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI 5. Reclamantul s-a născut în anul 1935 şi locuieşte în Grigoreşti. 6.  Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor. 7.  În anul 1996, reclamantul a primit de la autorităţile locale din satul Alexandreni un lot de pământ, pe care el îl foloseşte până în prezent. Deoarece lui nu i s-a eliberat titlul de proprietate asupra terenului, în decembrie 2003, ea a cerut autorităţilor locale să-i elibereze titlul de proprietate. 8. La 20 februarie 2004, cererea sa a fost respinsă. În răspuns, ea a iniţiat proceduri judiciare în vederea anulării acestei decizii şi obligării autorităţilor locale de a-i elibera titlul de proprietate asupra terenului. El a explicat că continuă să-l folosească, însă avea nevoie de un document care să confirme dreptul său de proprietate. 9. La 9 iunie 2004, Judecătoria Sîngerei a admis cererea reclamantului şi a obligat autorităţile locale sa-i elibereze acestuia titlul de proprietate. Hotărârea nu a fost contestată şi a devenit irevocabilă şi executorie 15 zile mai târziu. 10. Reclamantul a obţinut titlul executoriu, pe care l-a depus la Departamentul de Executare a Deciziilor Judiciare de pe lângă Ministerul Justiţiei („Departamentul”) la 19 iulie 2004. La 26 iulie 2004, Departamentul a cerut autorităţilor locale să se conformeze titlului executoriu. 11.  Potrivit documentelor prezentate de către Guvern, la 27 iulie 2004 autorităţile locale şi-au anulat propria decizie din 20 februarie 2004 şi au acordat reclamantului titlul de proprietate asupra terenului. Potrivit reclamantului, el nu a fost informat despre această decizie. 12.  La 16 februarie 2005, reprezentantul reclamantului a solicitat asistenţa Departamentului în executarea hotărârii judecătoreşti din 9 iunie 2004. 13.  Printr-o scrisoare datată din 21 martie 2005 şi adresată reclamantului, Departamentul l-a informat că, la 10 ianuarie 2005, titlul executoriu a fost transmis autorităţilor locale din Alexandreni, însă autorităţile nu se conformaseră hotărârii judecătoreşti. Departamentul a mai informat reclamantul că pregătea documentele necesare pentru a cere instanţei judecătoreşti să sancţioneze pe cei responsabili de neexecutarea hotărârii judecătoreşti. 14.  La 20 septembrie 2005, reprezentantul reclamantului a solicitat din nou asistenţa Departamentului în executarea hotărârii judecătoreşti din 9 iunie 2004. Nu este clar dacă el a primit vreun răspuns. 15.  La 14 decembrie 2005, Biroul Sîngerei al Oficiului Cadastral Teritorial Bălţi a eliberat reclamantului planul cadastral al lotului. La 26 decembrie 2005, reclamantul a plătit pentru înregistrarea dreptului său de proprietate la Oficiul Cadastral Teritorial Bălţi. 16.  Ca urmare a cererii din 22 mai 2006, la 30 mai 2006, reclamantul a obţinut înregistrarea dreptului său de proprietate asupra lotului. 17.  La 15 februarie 2007, Departamentul a solicitat de la Oficiul Cadastral Teritorial Sîngerei informaţii privind data şi numărul de înregistrare al dreptului reclamantului asupra terenului. II. DREPTUL INTERN RELEVANT 18. Dreptul intern relevant a fost expus în hotărârea Curţii în cauza Prodan v. Moldova (nr. 49806/99, ECHR 2004‑III (extracts)). 19. Suplimentar, prevederile relevante ale Codului de executare (nr. 443 din 22 decembrie 2004, în vigoare din 1 iulie 2005) sunt următoarele: Articolul 79. Încetarea procedurii de executare „Procedura de executare încetează în cazurile în care: a) hotărârea a fost executată ...” Articolul 80. Modul de suspendare sau încetare a procedurii de executare „(1) Suspendarea sau încetarea procedurii de executare se decide de către şeful oficiului de executare, cu înştiinţarea creditorului şi debitorului, însă neprezentarea acestor persoane nu împiedică luarea deciziei. ... (3) Încheierea de suspendare sau încetare a procedurii de executare se expediază, în termen de 3 zile de la  data adoptării ei, părţilor şi organului care a eliberat documentul executoriu. ...” ÎN DREPT 20.  Reclamantul a pretins că neexecutarea hotărârii definitive din 9 iunie 2004 într-un termen rezonabil a încălcat drepturile sale garantate de articolul 6 § l al Convenţiei, partea relevantă a căruia prevede următoarele: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil ... într-un termen rezonabil ... de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ... .” I. ADMISIBILITATEA 21.  Curtea consideră că pretenţia reclamantului formulată în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei ridică chestiuni de drept care sunt suficient de serioase încât determinarea lor să depindă de o examinare a fondului. Niciun temei pentru declararea ei inadmisibilă nu a fost stabilit. Prin urmare, Curtea o declară admisibilă. În conformitate cu decizia sa de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei (a se vedea paragraful 4 de mai sus), Curtea va examina imediat fondul acestei pretenţii. II. PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENŢIEI 22.  Reclamantul a pretins că întârzierea în executarea hotărârii judecătoreşti din 9 iunie 2004 a dus la violarea articolului 6 § 1 al Convenţiei. Nici el şi nici autorităţile responsabile de executare nu au fost informate despre decizia din 27 iulie 2004. 23.  Guvernul a susţinut că hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea reclamantului a fost executată la 27 iulie 2004. Faptul că dreptul său de proprietate asupra terenului nu a fost înregistrat până la 30 mai 2006 se atribuie în totalitate omisiunii reclamantului de a depune actele în vederea înregistrării în baza deciziei autorităţilor locale din 27 iulie 2004. 24.  Curtea reiterează că „articolul 6 § 1 asigură oricărei persoane dreptul de a înainta orice pretenţie cu privire la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil în faţa unei instanţe judecătoreşti sau tribunal; în acest fel el cuprinde „dreptul la o instanţă”, din care dreptul de acces, adică dreptul de a institui proceduri în faţa instanţelor judecătoreşti în litigii civile, constituie un aspect”. Mai mult, „executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie ... privită ca o parte integrantă a „procesului”, în sensul articolului 6” (a se vedea Hornsby v. Greece, 19 martie 1997, § 40, Reports of Judgments and Decisions 1997-II, şi Prodan v. Moldova, nr. 49806/99, § 52, ECHR 2004‑III (extracts)). 25.  Curtea consideră că decizia din 27 iulie 2004 (a se vedea paragraful 11 de mai sus) a reprezentat o executare formală a hotărârii din 9 iunie 2004. Totuşi, ea mai constată că, în termeni practici, executarea s-a încheiat doar când reclamantul a fost informat despre această decizie şi a avut, astfel, posibilitate să ceară înregistrarea dreptului său. Într-adevăr, acesta a fost singurul scop al procedurilor judecătoreşti iniţiate de către reclamant. Prin urmare, Curtea va examina dacă reclamantul a fost informat la timp despre decizia de executare a hotărârii judecătoreşti. 26.  Curtea notează că în dosar nu există nimic care să confirme faptul că reclamantul a fost informat despre decizia din 27 iulie 2004. Din contra, în septembrie 2005, reprezentantul ei a cerut asistenţa Departamentului în executarea hotărârii judecătoreşti (a se vedea paragraful 14 de mai sus). Mai mult, se pare că nici la Departament nu s-a ştiut despre această decizie până în februarie 2007 (a se vedea paragraful 17 de mai sus). Deşi încetarea procedurilor de executare necesita adoptarea unei decizii formale în acest sens atât conform Codului de executare (a se vedea paragraful 19 de mai sus), cât şi conform practicii urmate înainte de intrare în vigoare a acestui Cod, în dosar nu există vreo dovadă cu privire la o asemenea decizie. Mai mult, în scrisorile Departamentului expediate ca răspuns la plângerile depuse de reprezentantul reclamantului în anul 2005 nu există vreo referire la decizia din 27 iulie 2004 sau la o decizie privind încetarea procedurilor de executare. Dacă ar fi ştiut despre decizia din 27 iulie 2004, Departamentul nu ar fi pregătit, în anul 2005, documente în vederea sancţionării reprezentanţilor autorităţilor locale (a se vedea paragraful 13 de mai sus). Această concluzie mai este susţinută şi de decizia Departamentului din ianuarie 2005 privind expedierea titlului executoriu pentru executare (a se vedea paragraful 13 de mai sus). 27.  Cele de mai sus fac Curtea să conchidă că reclamantul nu a fost informat despre decizia din 27 iulie 2004 până în decembrie 2005, când el a depus actele pentru înregistrarea dreptului său de proprietate (a se vedea paragraful 15 de mai sus). 28.  Având în vedere concluziile sale din paragraful anterior şi din paragraful 25 de mai sus, Curtea consideră că hotărârea din 9 iunie 2004 nu a fost executată pe deplin timp de aproximativ 18 luni. Ea notează că, chiar dacă a fost luată o decizie în vederea conformării cu hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea reclamantului, aceasta nu a fost adusă în atenţia ultimului sau a Departamentului. De asemenea, se pare că, în afara expedierii titlului de executare şi pregătirii documentelor în vederea sancţionării reprezentanţilor autorităţilor locale, Departamentul nu a întreprins vreo măsură efectivă pentru a asigura executarea. Dacă făcea acest lucru, Departamentul, fără îndoială, ar fi aflat despre decizia din 27 iulie 2004. 29. Prin urmare, Curtea conchide că nu au existat motive relevante bazate pe fapte pentru întârzierea în executarea în întregime a hotărârii prin informarea reclamantului despre decizia din 27 iulie 2004 şi că singura cauză a acestei întârzieri a fost neîndeplinirea corespunzătoare a funcţiilor sale de către diferite autorităţi de stat. 30.  Curtea notează că ea a constatat violări ale articolului 6 § 1 al Convenţiei în numeroase cauze care vizau întârzieri în executarea hotărârilor judecătoreşti definitive (a se vedea, printre altele, Prodan, citată mai sus, § 56 şi Luntre and Others v. Moldova, nr. 2916/02, 21960/02, 21951/02, 21941/02, 21933/02, 20491/02, 2676/02, 23594/02, 21956/02, 21953/02, 21943/02, 21947/02 şi 21945/02, § 36, 15 iunie 2004). În urma examinării materialelor prezentate ei, Curtea notează că dosarul nu conţine vreun element care i-ar permite să ajungă în această cauză la o concluzie diferită. 31.  Prin urmare, din motivele aduse în cauzele citate mai sus, Curtea constată că neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 9 iunie 2004 într-un termen rezonabil constituie o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI 32. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele: „Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă.” 33.  Reclamantul a prezentat pretenţiile sale cu titlu de satisfacţie echitabilă cu depăşirea termenului stabilit de Curte. Prin urmare, şi având în vedere faptul că el a avut posibilitatea să se folosească de lotul său de pământ în timpul procedurilor, Curtea consideră că în această cauză nu este necesară acordarea unei sume în temeiul articolului 41 al Convenţiei. DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE, 1.  Declară cererea admisibilă;   2.  Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei;   3.   Respinge pretenţia reclamantului cu privire la satisfacţia echitabilă. Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 9 decembrie 2008, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.  Lawrence Early Nicolas Bratza  Grefier Preşedinte