C-585/19

PostanowienieTSUE2021-04-15CELEX: 62019CO0585ECLI:EU:C:2021:308

Analiza orzeczenia

Sekcja wygenerowana przez AI na podstawie treści orzeczenia — nie stanowi cytatu.

Ratio decidendi

Trybunał Sprawiedliwości podjął decyzję o sprostowaniu błędu materialnego w swoim wcześniejszym wyroku C-585/19, Academia de Studii Economice din București, zgodnie z art. 103 ust. 1 Regulaminu postępowania Trybunału. Przepis ten uprawnia Trybunał do korygowania z urzędu błędów materialnych, co ma na celu zapewnienie dokładności i poprawności publikowanych orzeczeń.

Stan faktyczny

Pierwotna sprawa C-585/19 dotyczyła wniosku o wydanie orzeczenia w trybie prejudycjalnym, złożonego przez Tribunalul București (Rumunia), w sporze między Academia de Studii Economice din București a Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman – Ministerul Educației Naționale. Szczegóły sporu nie są podane w niniejszym postanowieniu o sprostowaniu, poza tym, że dotyczył on pytań związanych z dyrektywą 2003/88.

Rozstrzygnięcie

1) Punkt 21 wyroku z dnia 17 marca 2021 r., Academia de Studii Economice din București (C‑585/19, EU:C:2021:210), należy sprostować w następujący sposób: „Komisja Europejska twierdzi, że przedstawiony przez sąd odsyłający stan faktyczny i prawny nie zawiera wystarczających szczegółów i wyjaśnień uzasadniających zadane pytania, a także konieczność udzielenia na nie odpowiedzi. Ponadto wskazuje ona, podobnie jak rząd rumuński, że drugie i trzecie zadane pytanie są niedopuszczalne w zakresie, w jakim dotyczą art. 6 dyrektywy 2003/88. Rząd rumuński dodaje, że odpowiedź Trybunału dotycząca hipotezy, w której pracownik zawarłby umowy z kilkoma różnymi pracodawcami, jest pozbawiona jakiejkolwiek użyteczności dla sądu odsyłającego, biorąc pod uwagę, że analiza przedstawiona w orzeczeniu w trybie prejudycjalnym musi odnosić się do sytuacji będącej przedmiotem sporu w postępowaniu głównym, a mianowicie w niniejszej sprawie, sytuacji, w której pracownik zawarł kilka umów z jednym pracodawcą. Z drugiej strony, Komisja wyraża wątpliwości co do stosowania dyrektywy 2003/88 w postępowaniu głównym, z tego powodu, że to ostatnie podnosiłoby kwestię wynagrodzenia pracowników, podczas gdy, zgodnie z orzecznictwem, wspomniana dyrektywa nie regulowałaby tego aspektu.” 2) Oryginał niniejszego postanowienia załącza się do oryginału sprostowanego wyroku. O niniejszym postanowieniu czyni się wzmiankę na marginesie oryginału sprostowanego wyroku.

Pełny tekst orzeczenia

ORDONANȚA CURȚII (Camera a cincea) 15 aprilie 2021 ( *1 ) „Îndreptarea unei hotărâri” În cauza C‑585/19 REC, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul București (România), prin decizia din 24 iulie 2019, primită de Curte la 2 august 2019, în procedura Academia de Studii Economice din București împotriva Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman – Ministerul Educației Naționale, CURTEA (Camera a cincea), compusă din domnul E. Regan, președinte de cameră, și domnii M. Ilešič, E. Juhász, C. Lycourgos (raportor) și I. Jarukaitis, judecători, avocat general: domnul G. Pitruzzella, grefier: domnul A. Calot Escobar, după ascultarea avocatului general, dă prezenta Ordonanță La 17 martie 2021, Curtea (Camera a cincea) a pronunțat Hotărârea Academia de Studii Economice din București (C‑585/19, EU:C:2021:210). Această hotărâre conține, în versiunea sa în limba de procedură, o eroare materială care trebuie îndreptată din oficiu, în temeiul articolului 103 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții. Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) dispune: 1) Punctul 21 din Hotărârea din 17 martie 2021, Academia de Studii Economice din București (C‑585/19, EU:C:2021:210), trebuie să fie îndreptat după cum urmează: – „Comisia Europeană susține că situația de fapt și de drept prezentată de instanța de trimitere nu conține suficiente precizări și explicații care să justifice întrebările adresate, precum și necesitatea de a răspunde la acestea. În plus, ea arată, asemenea guvernului român, că a doua și a treia întrebare adresate sunt inadmisibile în măsura în care privesc articolul 6 din Directiva 2003/88. Guvernul român adaugă că un răspuns al Curții referitor la ipoteza în care un lucrător ar fi încheiat contracte cu mai mulți angajatori diferiți este lipsit de orice utilitate pentru instanța de trimitere, având în vedere că analiza furnizată într‑o decizie preliminară trebuie să se raporteze la situația în discuție în litigiul principal, și anume, în speță, o situație în care lucrătorul a încheiat mai multe contracte cu un singur angajator. Pe de altă parte, Comisia exprimă îndoieli cu privire la aplicabilitatea Directivei 2003/88 în litigiul principal, pentru motivul că acesta din urmă ar ridica problema remunerării lucrătorilor, în timp ce, potrivit jurisprudenței, directiva respectivă nu ar reglementa acest aspect.” 2) Originalul prezentei ordonanțe se anexează originalului hotărârii îndreptate. Se face mențiune despre această ordonanță pe marginea originalului hotărârii îndreptate. Luxemburg, 15 aprilie 2021. Grefierul A. Calot Escobar Președintele Camerei a cincea E. Regan ( *1 ) Limba de procedură: româna.